Ce este hipnoterapia?
De-a lungul timpului, hipnoza a generat o serie de credințe și mituri, cum ar fi asocierea cu forțe oculte sau ideea că hipnotizorul poate prelua controlul asupra hipnotizatului.
Cel care introduce termenul de hipnoză, de la grecescul hypnos (somn), este chirurgul britanic James Braid (1841). El a considerat hipnoza un fel de „somn nervos”, îndepărtând această practică de zona ocultismului și aducându-i utilitatea în domeniul medical.
Mai târziu (1866), neurologul francez Hippolyte Bernheim a considerat că hipnoza este un fenomen natural, rezultat al sugestiei, o stare psihologică pe care o poate realiza aproape oricine și în care sugestibilitatea este crescută.
Potrivit Asociației Americane de Psihologie (APA), hipnoza este o procedură în timpul căreia un specialist sugerează unei persoane, în timp ce o tratează, că aceasta experimentează schimbări la nivelul senzațiilor, percepțiilor, gândurilor sau comportamentelor. În general, hipnoza include sugestii legate de relaxare, calm și bunăstare. Alte instrucțiuni îi determină pe cei care intră în hipnoză să își imagineze sau să se gândească la experiențe plăcute sau să rememoreze diferite momente din copilărie.
Cum facem?
În hipnoză, ajungi într-o stare în care corpul este adormit, într-o stare profundă de relaxare, și mintea este trează. Persoana este perfect conștientă pe tot parcursul sesiunii, iar la finalul ei își aduce aminte tot ce discutăm.
Eu pun întrebări, iar el îmi răspunde, dar este în control tot timpul. E ca și cum ai fi foarte foarte relaxat dimineața în pat, după ce a sunat ceasul. Ai auzit ceasul, l-ai închis și auzi tot ce se întâmplă în jur, dar te focusezi doar pe starea de bine pe care o ai. Pe relaxarea pe care o simți în corp.
Oamenii răspund la hipnoză în moduri diferite. În timp ce unii descriu hipnoza ca fiind o stare de atenție concentrată, alții spun că se simt foarte calmi și relaxați.
Majoritatea oamenilor descriu această experiență ca fiind foarte plăcută.
