Avantajele Muzicoterapiei în tulburările din spectrul Autismului
Conform Asociației Psihiatrice Americane (American Psychiatric Association), tulburarea din spectrul autist (TSA) este o condiție complexă de dezvoltare care implică provocări persistente în comunicarea socială, interese restrânse și comportament repetitiv (gesturi stereotipate).
Provocările comunicării sociale pot include:
- dificultate în aprecierea propriilor emoții, precum și ale celorlalți
- scăderea împărtășirii intereselor cu cei din jur
- aversiune față de menținerea contactului vizual
- dificultăți în interpretarea ideilor abstracte
- dificultăți în crearea unei prietenii și în menținerea acesteia
Interesele restrânse și comportamentele repetitive pot include:
- inflexibilitatea comportamentului și dificultatea extremă în a face față schimbării
- a fi prea concentrat pe subiecte de nișă și excluderea altora
- dificultăți în toleranța schimbărilor de rutină și a noilor experiențe
- hipersensibilitate senzorială, aversiune față de zgomote puternice
- mișcări stereotipate precum balansarea, baterea mâinii, rotirea, etc
- aranjarea lucrurilor, sau jucăriilor într-o manieră specială
Deși nu există un tratament pentru autism, există câteva intervenții eficiente care pot îmbunătăți starea comportamentală a unui persoane: terapie ocupațională, muzicoterapie, terapia limbajului, stimulare senzorială, terapia ABA etc.
De ce muzicoterapia? Cum poate să ajute?
Persoanele cu TSA manifestă un interes major pentru muzică. Aceasta le oferă un mediu plăcut și sigur, permițând explorarea și învățarea noilor abilități de dezvoltare socială, emoțională, comunicativă, comportamentală, senzorială, motorie.
Muzica este procesată în toate zonele creierului și are capacitatea de a accesa și stimula zone care ar putea să nu fie accesibile prin alte terapii. Muzica este organizatorică pentru creier, oferă o stimulare concretă, multisenzorială (auditiv, vizual, tactil) și răspunde simultan nevoilor multiple de dezvoltare.
Persoanele cu autism sunt adesea capabile să rezolve sarcini prin muzicoterapie, pe care este posibil să nu le poată face prin alte terapii.
Care sunt obiectivele interveției prin muzicoterapie?
Intervențiile muzicoterapiei se concentrează pe îmbunătățirea funcționării sociale (comunicarea, limbaj), motorii, emoționale, cognitive, pe abilitătile muzicale individuale ale fiecarui copil, pe nevoile, preferințele, credințele, valorile fiecăruia.
Prin muzicoterapie înțelegem un ansamblu de strategii terapeutice precum compoziția unor cântece, improvizația, vocalize, cântat la diferite instrumente, mișcare/dans, ascultarea muzicii, cântarea diferitelor cântece, etc.
Îmbunătățirea funcționării sociale, comunicative:
Ultimele cercetări demonstrează că muzica îmbunătățește dezvoltarea abilităților de limbaj și vorbire, le permite celor care nu se pot exprima verbal să comunice. Prin accesarea și stimularea centrelor de limbaj din creier, muzica poate facilita îmbunătățirea unei game largi de abilități verbale și non-verbale.
Muzicoterapia ajută la reducerea comportamentelor negative, la identificarea și exprimarea adecvată a emoțiilor, la creșterea stimei de sine, stimularea atenției, reciprocitatea, etc.
Dezvoltarea cognitivă:
Procesarea muzicii, precum și toate informațiile care ajung în scoarța cerebrală, sunt dispuse în întreg creierul. Cortexul motor se ocupă de mișcarea și bătaia ritmului cu piciorul, precum și dansul sau cântatul la un instrument. Cortexul auditiv este responsabil pentru primele etape ale ascultării sunetelor, perceperea și analiza tonurilor. Cerebelul: mișcări, bătaia ritmului, cântatul la instrumente, dar mai este implicat și în reacțiile emoționale la muzică. Cortexul vizual: citirea muzicii, privirea mișcărilor unui interpret dar inclusiv propriile mișcări. Cortexul senzorial: feed-backul tactil la cântatul la un instrument, dans.
Dezvoltare senzorială:
Muzica facilitează relaxarea, calmarea, detașarea, organizarea și controlarea corporală. Componenta ritmică a muzicii este organizatorică pentru sistemele senzoriale ale persoanelor cu autism, ajutându-i în cadrul dificultăților motorii fine, la conștientizarea, pornirea și oprirea mișcărilor corpului. Ritmul muzicii poate fi folosit ca indicator pulsional extern care ajută la organizarea și coordonarea mișcărilor corpului.
Elementele muzicale în cadrul muzicoterapiei sunt stimuli terapeutici care operează la nivelul conexiunilor dintre vorbire și cânt, ritm și funcționare motrică, memoria cântecului, capacitatea generală a muzicii preferate în îmbunătățirea stării de spirit.
Referințe bibliografice
Musicoterapia e professione tra teoria e pratica – R. O. Benenzon, L. Casiglio, M. E. D’ulise, Editura Il Minotauro, Roma, 2005.
Musicoterapia Clinica – Marco Di Matteo, Editura Artemia, Rovano, 2020.
Creierul nostru muzical – Daniel J. Levitin, Editura Humanitas, București, 2010.
Maria Moldovan, Muzicoterapeut